Tot ce trebuie sa stii despre dermatita seboreica

Dermatita seboreica (DS) este o afectiune inflamatorie cronica care afecteaza mai frecvent fata si scalpul. DS apare atat la adulti cat si la copii, cu afectare preponderenta a sexului masculin. Etiologia bolii nu este pe deplin intelesa, insa exista citati cativa factori implicati in dezvoltarea dermatitei seboreice. Aspectul histopatologic al dermatitei seboreice este similar cu cel al psoriazisului, iar uneori doar timpul clarifica exact tipul afectiunii. Tratamentul trebuie sa fie non-agresiv, iar majoritatea pacientilor raspund la tratamentul topic care consta in: sampoane,  creme, lotiuni antifungice, dermatocorticoizi cu potenta joasa sau medie, geluri cu metronidazol. Terapia sistemica este rezervata cazurilor severe si consta in administrarea orala de antifungice din clasa imidazolilor, isotretinoin sau corticosteroizi.

Dermatita seboreica (DS) este o dermatoza cu evolutie cronica care apare in zonele seboreice la persoane cu teren predispus.

Afecteaza in special adultul, avand incidenta maxima intre 18 si 40 ani, dar se intalneste si la nou-nascut. Sexul masculin este interesat preponderent.1

Din punct de vedere clinic, DS a adultului se prezinta sub forma unor placarde eritematoase, bine delimitate, uneori pruriginoase, acoperite de scuame grase alb-galbui, de grosime variata. Leziunile se localizeaza in regiunile bogate in glande sebacee:

– la nivelul scalpului poate debuta sub forma unei descuamari furfuracee difuze (matreata sau Pitiriazis capitis) care evolueaza in timp spre aspectul tipic de placi eritemato-scuamoase ce se extind si dincolo de liziera, pe frunte, retro si periauricular, precum si in conductul auditiv, complicandu-se cu otita externa. De asemenea, leziunile se pot extinde latero-cervical.

– la nivelul fetei ocupa zona mediala a sprancenelor si regiunea intersprancenoasa, santurile nazogeniene si barbia, precum si marginea libera a pleoapelor (blefarita seboreica).

– la nivelul toracelui, interscapular si mai ales presternal realizeaza placarde circinate, policiclice (eczematidele figurate mediotoracice Brocq).

Mai pot fi afectate pliurile de flexie, in special cele axilare si inghinale. De asemenea, la nivelul glandului pot aparea leziuni abia perceptibile sub forma unui eritem discret insotit de o descuamare fina, ce trec frecvent neobservate.

DS a nou-nascutului apare in primele 3 luni de viata la nivelul extremitatii cefalice, in regiunea parietala si a fontanelei anterioare, in partile mediane ale fetei, precum si la nivelul pliurilor mari. Evolutia este lenta, favorabila, cu resorbtie spontana in 1 – 2 luni. Extensia si generalizarea leziunilor realizeaza o complicatie severa – eritrodermia descuamativa Leiner-Moussous.

Etiopatogenia DS nu este complet elucidata. Se considera ca seboreea reprezinta un factor predispozant important, aflata sub influenta hormonilor androgeni si probabil determinata genetic. Desi s-au observat cazuri familiale, nu a putut fi stabilit un mod de transmitere.2 Terenul seboreic este susceptibil la diferiti agenti externi: Pityrosporum ovale ( levura lipofila, saprofita, cu rol important in producerea si intretinerea DS prin mecanism imunologic si proinflamator), agenti microbieni, factori alimentari (deficit de zinc, regim hipercaloric, alcoolism cronic), stressul emotional si oboseala, umiditatea crescuta, infectia HIV prin imunosupresia ce favorizeaza dezvoltarea exagerata a levurilor.3,4 De asemenea, anumite afectiuni interne (obezitate, pancreatita) si neurologice (sindroame extrapiramidale, psihoze organice) favorizeaza aparitia DS.5 Sunt si unele medicamente incriminate in agravarea DS, cum ar fi neurolepticele.

Informatia zilei:  Informatii de stiut inainte de o operatie de marire a sanilor

Aspectul histopatologic al dermatitei seboreice nu este foarte caracteristic. La nivelul epidermului se observa usoara acantoza, hiperkeratoza, parakeratoza, spongioza, iar acumularea sebumului in stratul cornos se traduce clinic prin prezenta scuamelor grase. In derm apare edem si infiltrat inflamator limfocitar perivascular.

Diagnosticul diferential se face cu: psoriazis (uneori doar timpul clarifica tipul afectiunii), dermatita de contact, otomicoza (cand leziunile sunt intraauriculare), dermatita atopica (in cazul DS infantile, insa dermatita atopica debuteaza mai tarziu, este mult mai pruriginoasa si, de cele mai multe ori, se deceleaza un istoric familial sau personal de atopie), pitiriazis rozat (atunci cand leziunile sunt extinse), sindrom Sézary si eruptie postmedicamentoasa (suspiciunea ultimelor doua se ridica in cazul eritrodermiei seboreice).

dermatita-seboreica

Cauzele dermatitei de contact

Exista doua tipuri de dermatita de contact: de cauza alergica si de cauza iritanta. Dermatita de contact alergica este cauzata de reactia exagerata a sistemului imun atunci cand vine in contact cu anumite substante. Multe substante pot cauza o reactie alergica precum: vopsele de par, coloranti, bijuterii, produse din latex, sapunuri, parfumuri, anumite lotiuni de corp si unele medicamente.

Dermatita de contact de cauza iritanta se produce prin contactul tegumentelor cu substante care ataca tesuturile. Cu cat substanta ramane mai mult in contact cu pielea, cu atat reactia este mai severa. Apa fierbinte si detergentii sunt cei mai frecventi iritanti.

Simptomele dermatitei de contact

Printre semnele si simptomele dermatitei de contact se numara:
* Inrosirea pielii;
* Prurit (mancarime);
* Crapaturi si fisuri ale pielii;
* Durere;
* Aparitia veziculelor;

Diagnosticul de dermatita de contact

Diagnosticul dermatitei de contact se stabileste pe baza observatiilor si simptomelor pacientilor si anamneza si examenul fizic efectuate de un medic de familie sau specialist dermatolog.
spital

Semne pentru a merge la doctor

Trebuie sa ne prezentam la doctor atunci cand:
* tratamentul nu determina disparitia simptomelor intr-o saptamana;
* apare febra;
* apar semne de infectie la locul iritatiei;
* pruritul devine insuportabil;

Tratamentul dermatitei de contact

De cele mai multe ori dermatita nu necesita tratament.

Tratamentul la domiciliu:

* folosirea de uleiuri de baie in locul sapunului;
* folosirea exclusiva a cremelor, lotiunilor si a unguentelor recomandate, precum si a medicamentelor recomandate de medic; alte produse comerciale pot agrava situatia;
* uscarea pielii prin tamponare, mai degraba decat prin frecare;
* aplicarea de unguente sau crema pe maini de 6 – 7 ori pe zi; pentru alte parti ale corpului, se aplica de doua ori pe zi, mai ales dupa baie;

Informatia zilei:  Sangerare nazala - simptome, cauze, tratament, prevenire, complicatii

Medicii specialisti recomanda creme, unguente sau lotiuni pentru aplicare locala. Acestea pot contine preparate cu steroizi pentru a reduce inflamatia sau lubrifianti pentru a pastra umiditatea tegumentului.

Cele mai utilizate substante sunt antihistaminicile si corticosteroizii.

Preventia dermatitei

Trebuie evitat contactul cu orice substanta iritanta care a cauzat anterior dermatita. Pielea trebuie protejata de insolatie si de arsuri . Reducerea temperaturii apei, astfel incat sa fie calduta cand e folosita pentru baie sau cu alte scopuri. De asemenea trebuie utilizate manusile din vinil pentru a preveni contactul cu substantele iritante, precum sapunul, detergentii, prafurile de curatare, vopsele, terbentina si substante pentru lustruit masini, podele si mobila.

In ceea ce priveste evolutia si prognosticul, DS este o afectiune cronica, aceasta se tine sub control (nu se vindeca) si, de asemenea, sunt citate cazuri de overlap cu psoriazis.

Tratamentul DS

Datorita faptului ca DS este o afectiune cu evolutie cronica, uneori constitutionala, ea va necesita tratament de atac, continuat obligatoriu cu unul de intretinere, pe perioade lungi de timp (chiar de ani de zile).

Deoarece nu exista un tratament etiopatogenic al acestei afectiuni, tratamentul DS se bazeaza pe inlaturarea factorilor favorizanti amintiti anterior (combaterea seboreei cu o medicatie reductoare sau cu retinoizi aromatici, reducerea colonizarii cu Pityrosporum ovale cu ajutorul medicatiei antifungice, combaterea stressului prin sedative sau anxiolitice, tratarea adecvata  a  afectiunilor interne si neurologice).

Tratamentul igieno-dietetic consta in asigurarea unui ritm regulat de viata, cu ore suficiente de odihna si somn. Dieta trebuie sa fie echilibrata, cu continut corespunzator de zinc si fara alcool. In ceea ce priveste climatul, evitarea umiditatii excesive si expunerea la soare in timpul verii au efect favorabil asupra leziunilor pielii glabre, in special. Este importanta, de asemenea, evitarea folosirii cosmeticelor grase care modifica natura lipidelor de suprafata si echilibrul florei cutanate. Seboreea se va controla prin spalarea pielii glabre cu sapun moale, nealcalin (ex. sapun cu zinc pirition 2%) si a pielii capului cu sampoane ale caror componente au actiune antiseboreica (care vor fi prezentate in cele ce urmeaza).

Tratamentul simptomatic cuprinde combaterea inflamatiei si a pruritului – medicatia corticosteroida si inlaturarea scuamelor – medicatia keratolitica.

Tratamentul complicatiilor se refera in special la combaterea suprainfectiilor microbiene – medicatia antibiotica.

In esenta, tratamentul DS combina medicatia antifungica cu actiune asupra Pityrosporum ovale, medicatia reductoare, keratolitica si antiinflamatoare. In majoritatea cazurilor este suficient tratamentul local. Totusi pentru formele severe, generalizate, rezistente, este necesara asocierea unui tratament sistemic.

Informatia zilei:  Detoxifierea de zahăr: ce trebuie să mănânci ca să scapi de dependenţă

I. In ceea ce priveste tratamentul local, trebuie sa se tina cont de faptul ca DS nu tolereaza excipientii grasi. De aceea se vor folosi preparate sub forma de sampoane, lotiuni sau spray-uri pentru pielea capului si sub forma de crema, lotiuni sau spray-uri pentru pielea glabra.

  1. 1. Tratamentul antifungic

S-a observat ca actiunea cea mai eficienta impotriva Pityrosporum ovale o au derivatii imidazolici si in special ketoconazolul si bifonazolul. De asemenea rezultate favorabile ofera si unele antifungice neimidazolice ca ciclopiroxolamina si pirocton-olamina.6

a).- Ketoconazolul derivat imidazolic de sinteza, are o mare afinitate pentru keratina, fiind principalul antifungic cu actiune asupra Pityrosporum ovale. S-a demonstrat ca persista in concentratie ridicata in keratina stratului cornos si a firului de par. Actiunea sa antifungica este determinata de inhibarea specifica a sintezei ergosterolului, principalul sterol al membranei fungice, indispensabil cresterii celulare si stabilitatii membranare. De asemenea, prezinta un efect antiinflamator prin scaderea sintezei leucotrienei B4, ca urmare a inhibarii lipooxigenazei. Pentru pielea capului este preparat sub forma de sampon 2% (flacon de 60 ml), indicandu-se spalarea de 2 ori pe saptamana timp de o luna, apoi odata pe saptamana timp indelungat. Se mentine 5 minute inainte de clatire.

Pentru leziunile de pe fata si corp se foloseste ketoconazol sub forma de crema 2% (tub de 15 g) ce se aplica o data pe zi pe toata perioada prezentei leziunilor si cateva zile dupa disparitia acestora (aproximativ 2 – 4 saptamani in total). Se va continua, ca tratament de intretinere, de 1 – 2 ori pe saptamana.

Ketoconazolul are o foarte buna toleranta cutanata, rareori aparand reactii alergice sau iritative, de obicei la unul din componenti (sulfit de sodiu sau propilenglicol).

b).- Bifonazolul este comercializat sub forma de crema, solutie, gel 1%. Se aplica o data pe zi, timp de 2 – 4 saptamani.

c).- Ciclopiroxolamina 1%  se gaseste sub forma de crema in tuburi de 15 g. Se aplica de 2 ori pe zi, continuandu-se 1 – 2 saptamani de la disparitia leziunilor.

2.  Tratamentul reductor normalizeaza keratinizarea si secretia sebacee si diminueaza procesul inflamator cronic;  unele reductoare au si efect antifungic moderat (gudroanele). Principalele reductoare utilizate in tratamentul DS sunt: calomelul, precipitatul alb de mercur, sulful precipitat, gudroanele (ihtiol, coaltar, gudron de huila, ulei de cad). Acestea pot fi prescrise in preparate magistrale asociind agenti keratolitici (acid salicilic, rezorcina) si dermatocorticoizi. Mai jos sunt prezentate cateva exemple.

Surse:

DERMATITA SEBOREICA

http://www.divahair.ro/sanatate/dermatovenerologie/dermatita_de_contact_-_simptome,_diagnostic_si_tratament_