Intoxicatia cu monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz fara miros, fara gust, fara culoare, neiritant format prin ardere. Concentratia atmosferica este in general sub 0.001%, dar poate atinge cote mai ridicate in mediile urbane si in spatiile inchise. Cele mai importante surse sunt reprezentate de improvizatiile casnice precum sistemele de gatit si incalzire incorect instalate. Monoxidul de carbon are o afinitate crescuta pentru hemoglobina rezultand carboxihemoglobina ; aceasta are o capacitate scazuta de transport si eliberare a oxigenului determinand hipooxigenare tisulara.

Sezonul rece aduce pe langa frumusetea zapezi si a sarbatorilor de iarna o serie de evenimente neplacute care se repeta in fiecare an. Este vorba despre intoxicatiile cu monoxid de carbon, care provin in ceea mai mare parte de la diferitele tipuri de dispozitive de incalzire care folosesc ca substrat arderea.

Monoxidul de carbon este un gaz fara culoare, fara miros, fara gust, mai putin dens decat aerul. Este format dintr-un atom de carbon si un atom de oxigen uniti printr-o tripla legatura : doua legaturi covalente si legatura covalenta oxidativa.

Monoxidul de carbon rezulta prin oxidarea incompleta a compusilor ce contin carbon. Se formeaza atunci cand nu exista suficient oxigen pentru formarea dioxidului de carbon. Asa se intampla in cand arderea are loc in spatii inchise unde nu exista suficient oxigen. In prezenta oxigenului, monoxidul de  carbon arde cu flacara albastra producand dioxid de carbon. La nivel mondial ceea mai mare cantitate de monoxid de carbon este de origine naturala rezultata prin reactiile fotochimice din atmosfera. In biologie monoxidul de carbon se formeaza in mod natural atunci cand se desface hemoglobina sub actiunea enzimei hemoxigenaza. In 1993 se demonstrat ca monoxidul de carbon este un neurotransmitator, avnd activitate fiziologica. A fost implicat si in explicarea fiziopatologiei raspunsului inflamator sistemic, alaturi de oxidul nitric.

In cazul intoxicatiilor cu monoxid de carbon sursele principale includ : incendiile, folosirea automobilelor in spatii inchise, sisteme de incalzire cu flacara. In SUA anual mor aproximativ 6000 de persoane intoxicate cu monoxid de carbon.

Fiziopatologie

Monoxidul de carbon se leaga de hemoglobina cu o afinitate mai mare de 200 de ori decat oxigenul. Aceasta afinitate exagerata a monoxidului fata de hemoglobina interfera cu capacitatea hemoglobinei de a mai lega oxigenul. Se produce o deplasare la stanga a curbei de disociere a hemoglobinei. Monoxidul de carbon blocheaza citocromul aa3, interferand cu transportul de electroni. Legarea de mioglobina determina scaderea disponibilitatii de oxigen la nivel cardiac. Acumularea de CO determina cresterea nivelului de oxid nitric care promoveaza vasodilatatia si produce hipotensiune si sincopa.

Informatia zilei:  Esti ceea ce mananci: vitaminele si mineralele!

Monoxidul de carbon este supranumit marele imitator, deoarece produce o serie de simptome nespecifice si de multe ori inselatoare : cefalee, greata, oboseala, simptome asematoare gripei sau gastroenteritei. Aparitia semnelor de hipoxie este cu atat mai rapida cu cat organele au o nevoie mai mare de oxigen. Astfel pot aparea modificari EKG, cu aparitia semnelor de ischemie, ce pot fi insotite de dureri precordiale. Aparitia accidentului coronarian acut poate fi un prim semn al intoxicatiei. Hipoxia cerebrala determina tulburari neurologice si sincopa. Tulburarile neurologice pot fi precoce sau tardive si acopera un spectru larg de manifestari : afazie, apraxie, dezorientare, apatie, halucinatii, bradikinezie, modificari de comportament si personalitate.

Diagnosticul de laborator : se realizeaza prin gazometrie care masoara nivelul monoxidului de carbon in sange (arterial sau venos). Un nivel de peste 2% la nefumatori si 9% la fumatori arata expunere la monoxid de carbon. Toate studiile sustin faptul ca nivelul carboxihemoglobinei nu se coreleaza cu gravitatea leziunilor sau cu prognosticul.

Expunerea la CO este adesea insotita de acidoza lactica. Pulsoximetria este adesea fals crescuta, deoarece pulsoximetrul nu poate diferentia oxihemglobina de carboxihemoglobina.

Tomografic s-a observat prezenta unor leziuni low density la nivelul globus pallidus, care pot aparea la cateva ore de la expunere sau tradiv.

Tratamentul :

Scoaterea pacientului din mediu cu monoxid de carbon este obligatorie si trebuie facuta cat mai repede. Timpul de injumatatire a carboxihemoglobinei la concentratia de 21 % oxigen (aerul atmosferic) este de 240 de minute. Oxigenoterapia este obligatorie pentru ca scurteaza timpul de disociere si atenueaza efectele hipoxiei si ischemiei. Oxigenoterapie cu oxigen cu concentratie de 100% scade T ½  de disociere la 80 de minute. Folosirea oxigenoterapiei hiperbare este controversata in unele studii. Totusi sunt studii care ii arata eficienta si sustin ca T ½ de disociere este de 20 de minute. Maojoritatea pacientilor sunt tratati cu oxigenoterapie hiperbara pe o perioada de 24 de ore pana la 3-6 zile, la o presiune initiala de 3 atm, apoi la 2 atm. Chiar daca unele studii nu au aratat cresterea prognosticului, altele au aratat imbunatatirea statusului neurologic postexpunere. In studiul Scheinkestel au fost studiate tulburarile neurologice post expunere si s-a concluzionat ca terapie hiperbara nu este benefica, ci dimpotriva poate inrautati prognosticul. Alte studii au aratat ca terapia hiperbara poate avea beneficii la pacientii intoxicati care si-au pierdut constienta. S-a incercat totusi stabilirea unor criterii de includere pentru initierea terapiei hiperbare. Aceste criterii au fost stabilite de Weaver et. Acestea sunt : simptome nurologice prezente :coma, deficite motorii, convulsi, sincopa, sarcina cu concentratie de carboxihemoglobina peste 15%, afectare cardiaca ( ischemie, infarct, aritmii), acidoza metabolica, concentratii peste 25%, varstele extreme.

Informatia zilei:  Utilizarea medicamentului Gonal

Contraindicatia absoluta a terapiei hiperbare este pneumotoraxul netratat. Contraindicatii relative : boala pulmonara cronic obstructiva, febra, ocluzie intestinala, infectii severe de tract respirator superior.

Complicatia principala a oxigenoterapie hiperbare este barotrauma, toxicitatea oxigenului, convulsii.

Prognosticul

30 % din intoxicatiile severe cu CO nu supravietuiesc. Sunt studii care arata ca 11% din supravietuitori au tulburari neurologice, iar o treime prezinta tulburari de personalitate.

Factori care agraveaza prognosticul : alterarea starii de constienta la prezentare, varsta inaintata, boli cardiovasculare preexistente, acidoza metabolica, anomalii tomografice sau la examenul RMN.

Monoxidul de carbon este un gaz incolor şi inodor, greu de detectat. Simptomele produse sunt în mare parte nespecifice, astfel că uneori măsurile terapeutice sunt instituite tardiv. Femeile gravide (inclusiv fătul), copiii, bătrânii, persoanele cu afecţiuni cronice (cardiace, respiratorii, neurologice, anemii etc.) sunt mai sensibile la acţiunea patogenă a acestui gaz. Monoxidul de carbon acţionează în principal înlocuind oxigenul în timpul transportului în sânge, ceea ce face ca ţesuturile să fie private de acest element indispensabil. El mai are şi un efect toxic direct, în special pe celula nervoasă.

SIMPTOME

Simptomele depind de concentraţia gazului acumulat şi de durata expunerii. Iniţial apar dureri de cap, ameţeli, greaţă, slăbiciune, iritabilitate, zgomote în urechi, tulburări de vedere, dificultăţi de concentrare, scăderea capacităţii de judecată şi acţiune (fără ca persoana în cauză să realizeze), confuzie, somnolenţă. Ritmul cardiac creşte mult (ajungând la 150-160 de bătăi pe minut), apar vărsături, extrasistole, tensiunea arterială scade, respiraţia devine rapidă şi superficială, însoţită de dispnee. Mai ales la copii apar dureri abdominale şi diaree, iar dacă nu se intervine în timp util se ajunge la comă şi moarte.

Intoxicaţia cronică (expuneri prelungite la concentraţii mai mici de gaz) se manifestă prin cefalee, astenie, ameţeală, scăderea poftei de mâncare, tulburări digestive, de vedere, auz sau echilibru, iritabilitate.

SERVICIUL DE URGENŢĂ

Când se presupune că ar fi o acumulare de monoxid de carbon, persoanele trebuie evacuate rapid spre un loc deschis, la aer curat, cu ferestrele larg deschise. Trebuie contactat imediat un serviciu de urgenţă. Principalul tratament este administrarea oxigenului pe o mască. Unele complicaţii (cardiace sau neurologice) pot apărea tardiv, la câteva zile sau săptămâni, astfel că este importantă prezentarea la medic pentru controale ulterioare.

Informatia zilei:  Onicomicoza se trateaza cu Excilor. VIDEO

PREVENŢIE

Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu monoxid de carbon, toate sistemele de încălzire trebuie să fie corect instalate, întreţinute şi verificate periodic, pentru a avea o bună ventilaţie. Coşurile, hornurile, ţevile de evacuare trebuie şi ele inspectate periodic. Încăperile trebuie aerisite frecvent, mai ales unde stau copiii mici sau bătrâni. Este bine să fie instalate detectoare de monoxid de carbon, pentru depistarea concentraţiilor crescute de gaz. Autovehiculele nu trebuie puse în funcţiune într-un spaţiu închis, căci acumulările de gaze se produc rapid. Nu folosiţi aragazul, cuptorul sau generatoare portabile cu gaz pentru a încălzi încăperile şi mai ales nu le lăsaţi nesupravegheate când dormiţi.

Sobele

monoxid-de-carbon

La începutul anului, 15 elevi din judeţul Botoşani s-au intoxicat cu monoxid de carbon chiar în timpul orelor de curs. Adolescenţii au leşinat şi au fost transportaţi de urgenţă la spital. Medicii au constatat că de vină este monoxidul de carbon de la sobele din clase. Modul defectuoas de funcţionare a sobelor este cea mai frecventă cauză de intoxicaţie cu monoxid de carbon.

Potrivit enciclopediei Wikipedia, monoxidul de carbon este o combinaţie între un atom de carbon şi un atom de oxigen. El este un gaz asfixiant, toxic, incolor şi inodor, care ia naştere printr-o ardere (oxidare) incompletă a substanţelor care conţin carbon.

Acest proces are loc în cazul arderii la temperaturi înalte într-un loc sărac în oxigen, formându-se monoxidul în locul bioxidului de carbon. Monoxidul este un gaz inflamabil, care arde cu o flacără albastră.

Bibliografie si webografie:

  1. Jean Louis Vincent. Text of critical care, 6th edition.
  2. Ghid de toxicologie clinică. V. Voicu, Radu Alexandru Macovei
  3. Li H,  Hsu A, Moore PK. Actions and interactions of nitric oxide, carbon monoxide and hydrogen sulphide in the cardiovascular system and in inflammation—a tale of three gases!. Pharmacology & therapeutics.2009; 123 (3): 386–400.
  4. Haynes M, William M. Handbook of Chemistry and Physics, Boca Raton, Florida: CRC Press. p. 9–33
  5. Omaye ST.Metabolic modulation of carbon monoxide toxicit. Toxicology,2002; 18 (2): 139–150.
  6. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/20810-intoxicatia-cu-monoxid-de-carbon.html
  7. http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/avertisment-intoxicatia-cu-monoxid-de-carbon-139077.html